Pe carnea crudă-a secundei
se prelingeau cocorii.
Aveam cheaguri de cuvinte
sub tâmplă
şi adormisem, morţeşte, în mine.
Mă sărutai cu buza pleoapei,
eu, somnoros, umblam prin tine,
ascuţindu-i secundei ţagăra,
trecerea ei tăia
adâncă rană în mine.
Somnoros, rătăceam mai departe
prin tine…
Cu deschizătorul de conserve
încercai să-mi deschizi
pleoapele…
Se întorsese primăvara din exil
şi trebuia să dau dezlegare păsărilor,
la cântec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu